1. Pictura murală a bisericii evanghelice fortificate "Sf. Margareta" din Mediaș, jud. Sibiu

fullscreen

fullscreen

Descriere

Această lucrare își propune să realizeze o sinteză între mai multe lucrări de specialitate care au abordat subiectul enunțat în titlu și să prezinte în mod clar și coerent acest subiect. Pictura murală a bisericii evanghelice fortificate din Mediaș a reprezentat de-a lungul timpului obiectul de studiu al unui număr mic istorici, arhitecți și istorici de artă ¹ care prin contribuția lor au reușit să identifice aproape toate scenele, să le determine vechimea și să realizeze legături stilistice între pictura de la Mediaș și pictura altor biserici din zonă.

Voi începe prin a face o scurtă prezentare a istoricului clădirii, istoric pe care au pus accentul atât arhitectul Hermann Fabbini, cât și dr. Dietmar Plajer.

Fabini și Plajer afirmă că în cadrul restaurării din anul 1974 s-a descoperit că biserica actuală din Mediaș reprezintă a treia construcție cu scop confesional construită pe ridicătura din partea de nord a orașului de-a lungul secolelor începând cu veacul al XIII-lea. În articolul său, Fabini susține că prima construcție plasată pe locul actualei biserici evanghelice fortificate „Sf. Margareta” în a doua jumătate a secolului al XIII-lea avea forma unei capele cu două capele mai mici laterale, structură des întâlnită în cazul construcțiilor ordinului cistercian ². Referitor la același stadiu de evoluție al bisericii, Plajer spune că acolo a existat în timpul coloniștilor germani din veacul al XIII-lea o mică biserică dărâmată și înlocuită cu un edificiu mai spațios care să răspundă numărului în rapidă creștere a coloniștilor ³. Acest edificiu (construit între 1335-1340) era constituit dintr-o navă simplă și un cor ⁴. După Fabini, a doua biserică construită a avut și o sacristie în partea de nord ⁵ și un turn adăugate la sfârșitul secolului al XIV-lea. În opoziție se află opinia lui Plajer care afirmă că sacristia a aparținut celui de-al treilea stadiu al bisericii ⁶ împreună cu colaterala de nord. Biserica și-a dobândit caracteristicile gotice târzii în a doua jumătate a secolului al XV-lea (bolțile gotice ale corului, navei centrale și ale colateralei de sud), în același timp cu construirea castelului cu ziduri și a celor cinci turnuri de apărare ⁷.

Fabini ne spune că în urma restaurării din 1974, pe peretele nordic al navei centrale au fost dezvelite mai multe fresce bine păstrate, alături de părți din pictura originală a corului și sacristiei. De asemenea, procesul de restaurare a restabilit coloritul pereților, al bolților și nervurilor și a refăcut banderolele cu inscripții de pe bolta corului ⁸.

Cele mai timpurii picturi ale bisericii au fost datate la sfârșitul secolului al XIV-lea și se găsesc pe peretele nordic al colateralei de nord sub un strat de frescă realizat în jurul anului 1420 ⁹, datare cu care Hermann Fabini, Dietmar Plajer, Dana Jenei și Vasile Drăguț sunt de acord ¹⁰. În opinia lui Drăguț, ansamblul pictural medieșan este rezultatul colaborării a cel puțin trei meșteri ¹¹. Meșterul principal este un adept al stilului gotic internațional, se inspiră din pictura nord-italiană, dar rămâne în final un exponent al mediului local în timp ce unul dintre meșterii secundari preferă stilul gotic linear-narativ cu elemente preluate din pictura italiană trecentistă și din stilul de curte ¹².

Conform majorității istoricilor de artă care au abordat acest subiect, pictura murală a bisericii din Mediaș se găsește predominant în cinci zone ale fortificației; primele patru ansambluri murale se află în biserică pe peretele nordic al navei centrale, pe peretele nordic al colateralei de nord, în sacristie și în cor. Aceste ansambluri picturale sunt completate de cel de-al cincelea existent în capela din Turnul Mariei, capelă ce păstrează legătura cu biserica printr-un coridor ce pornește din altar.

Peretele nordic al navei centrale și intradosul arcadelor acestui perete

Aici regăsim, conform aproape tuturor surselor, un ansamblu de frescă în stil gotic internațional din jurul anului 1420 care aparține deci celei de-a treia construcții a bisericii din Mediaș.

Drăguț afirmă că pe acest perete figurează prima reprezentare în iconografia medievală din Transilvania a Arborelui lui Ieseu ¹³, Ieseu fiind zugrăvit drept rădăcina arborelui genealogic al lui Iisus din Nazaret. De asemenea, Drăguț menționează în lucrarea sa că Arborele lui Ieseu se bucura de o reală popularitate în spațiile germanice ale vremii ¹⁴.

O altă scenă ce poate fi regăsită pe peretele nordic al navei centrale este Martiriul celor 10.000 de tebani, reprezentată în opinia lui Drăguț într-un mod dramatic datorită decupajului pe un fond întunecat și al figurilor ce alcătuiesc un cor mut al suferinței ¹⁵. În continuare Drăguț observă că martirul Achatius, comandantul celor 10.000, a fost ilustrat în atitudinea unui răstignit, fiind vorba astfel despre o contaminare a reprezentării cu Arborele vieții și Crucea vie, teme preferate de zugravii primelor decenii ale secolului al XV-lea ¹⁶.

Alte scene prezente pe acest perete sunt atât scene din Vechiul Testament (Căderea manei), cât și din Noul Testament, Ciclul Patimilor (Rugăciunea din grădina Măslinilor, Prinderea lui Iisus, Biciuirea la stâlp, Încoronarea cu spini, Purtarea crucii). Dintre acestea, Căderea manei, Martiriul celor 10.000 de tebani, Arborele lui Ieseu, Rugăciunea din grădina Măslinilor, Prinderea lui Iisus sunt atribuite de către Drăguț meșterului principal, iar Biciuirea la stâlp, Încoronarea cu spini, Purtarea crucii unui alt meșter ¹⁷.

Peretele nordic al colateralei nordice

Conform lui Plajer, la restaurarea din 1974 a fost îndepărtată o tribună din colaterala de nord care fusese zidită anterior. În urma acestei îndepărtări, a fost descoperit un ansamblu de frescă din perioada 1375-1400, adus la lumină în mod parțial ¹⁸.

Stratul superior, ce datează din 1420, păstrează o rară reprezentare a Închinării magilor, o compoziție complexă cu mai multe episoade secundate. Episodul cel mai caracteristic, deși neașteptat din punct de vedere iconografic, ne spune Drăguț, este acela în care slujitorul supraveghează (și nu tocmai), caii stăpânilor săi, în sensul că este prea preocupat să bea cu nesaț din plosca pe care o ridică pentru a oferi atenție altcuiva. Această predilecție pentru o adevărată narațiune există în opinia lui Drăguț și la Biserica din Rugănești ¹⁹.

Aici, pe peretele nordic, ne spune Dana Jenei, figurează de asemenea o redactare rară a motivului Pietà: Fecioara susține trupul lui Iisus în fața Crucii, avându-l pe Ioan Evanghelistul în stânga și pe Sf. Sofia cu cele trei fiice (Credința, Speranța și Caritatea - Fides, Spes, Caritas) în dreapta. Aceeași dispunere a personajelor se regăsește și în sanctuarul bisericii din Boian, tot județul Sibiu ²⁰. Deci este posibil să fie vorba de același meșter.

Alte scene care se păstrează pe peretele nordic al colateralei de nord și care au fost realizate în opinia lui Drăguț de unul dintre meșterii secundari sunt: Sf. Ludovic pe tron în fața credincioșilor, Sf. Bartolomeu, Sf. Ecaterina și Sf. Barbara, Sf. Francisc din Asissi, Necredința lui Toma și Răstignirea ²¹.

Sacristia

Dana Jenei atrage atenția că deși Georgius Soterius precizează în Historia Transilvaniae că edificarea bisericii ar fi fost încheiată în 1488, monograma regelui Wladyslaw II Jagiello (1490–1516) inclusă decorului sacristiei, tipică pentru stilul gotic târziu, cu raze în jurul intersecţiei nervurilor bolţilor stelate şi filactere monocrome cu inscripţii religioase arată faptul că şantierul este activ şi ulterior acestei date ²².

Bazându-se pe caracteristicile stilistice ale inscripțiilor din sacristie, Plajer afirmă că aici au lucrat meșteri constructori din Boemia făcând parte din frăția husiților ²³.

Corul

Pictura de pe bolta corului a fost realizată în a doua jumătate a secolului a XV-lea. Conform Jenei, acolo unde nervurile bolții în rețea se intersectează există mici scuturi pictate cu subiect sacral care reflectă asimilarea heraldicii în arta monumentală religioasă medieval‑târzie. Scuturile sunt decorate cu imaginea Mielului în tetramorf înconjurat de Maria cu Pruncul, de cei patru Evanghelişti, de Sfinţii Doctori ai Bisericii Catolice şi de Apostoli, fiecare purtându‑şi atributele cunoscute și având alături câte un filacter cu un fragment din Crez ²⁴ cu scris latinesc în caractere gotice, restaurate în 1974 ²⁵.

Capela din Turnul Mariei

Pictura capelei se încadrează în opinia Danei Jenei în curentul artei europene de după 1460 dominat de școala neerlandeză a generaţiei lui Rogier van der Weyden şi difuzat în întreaga Europă, prin intermediul artei germane ²⁶.

Bolta și pereții sunt decorați cu o rețea care imită elemente de arhitectură ale stilului gotic flamboyant pictate în grisaille (tonuri de gri) ²⁷. Pe boltă putem observa cinci medalioane; central figurează Mielul Mistic – Agnus Dei, înconjurat de cei patru evangheliști ca făpturi apocaliptice hibride cu trup uman: Ioan - vulturul, Marcu - leul, Matei - îngerul și Luca - bourul. Acest tip de reprezentare este întâlnit, conform Jenei, în iconografia nord-italiană mai veche ²⁸.

Pictura peretelui estic al capelei imită un triptic care ilustrează Sf. Treime în varianta iconografică numită Tronul Grației – Sedes Gratiae – imagine a compasiunii divine în care Dumnezeu Tatăl susține trupul Fiului mort, flancat de Ioan Botezătorul cu mielul și Sf. Fecioară (a cărei figură este aproape în întregime pierdută). Astfel este compus motivul Deisis, nucleul Judecății de Apoi, a cărei semnificație este susținută și de prezența Apostolilor reprezentați pe pereții laterali în scaune de judecată. Astăzi se mai păstrează pe peretele nordic aproape integral imaginea apostolilor Jacob și Bartholomeu, iar pe cel nordic, cea a lui Petru și a lui Andrei ²⁹.

Picturile au fost realizate majoritar în timpul parohului Stephanus Martini, după cum indică matricolele Universității din Cracovia, adăugând decorului mai vechi din interiorul bisericii Sfânta Margareta elemente tipice perioadei de trecere de la Evul Mediu la Renaştere ³⁰. Astfel, biserica din Mediaș devine un monument reprezentativ pentru mai multe perioade istorice.

În concluzie, majoritatea surselor indică asemănări între pictura murală de la Mediaș și pictura altor biserici din zonă din punctul de vedere al structurii compoziției (Închinarea magilor) sau al distribuirii personajelor în interiorul unei imagini (Pietà), indicând prezența aceluiași meșter în aceste locuri. De asemenea, pictura de la Mediaș prezintă scene sau abordări noi pentru Transilvania acelei perioade (Arborele lui Ieseu), indicând faptul că meșterii care le-au realizat erau fie transilvăneni școliți în afară – în spațiile germanice, fie erau artiști străini. Iar în privința acestui aspect, nicio sursă nu manifestă o opțiune clară.

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

fullscreen

---

1. Avram, Alexandru, „Topografia monumentelor istorice din Transilvania. Municipiul Mediaș. Centru istoric”, Biblioteca Brukenthal, vol. III, Editura Altip Alba Iulia, Sibiu, 2006, pp. 21-25; Drăguț, Vasile, „Pictura gotică (sec. XIV-XVI)”, Arta gotică în România, Editura Meridiane, București, 1979, pp. 233-237; Fabini, Hermann, „Lucrări de restaurare la biserica Sf. Margareta din Mediaș”, în Turnul Trompeților (1550-2000). Monumente medievale din Mediaș. Simpozion, Mediaș, 2000, pp. 20-22; Jenei, Dana, „Picturi murale din jurul anului 1500 la Mediaș”, Ars Transsilvaniae, Cluj Napoca, nr. XXII, 2012, pp. 49-63; Plajer, Dietmar, „Biserica Sf. Margareta din Mediaș și castelul care o înconjoară”, în Turnul Trompeților (1550-2000). Monumente medievale din Mediaș. Simpozion, Mediaș, 2000, pp. 46-54; Togan, George, „Arta de construcție a Bisericii din Mediaș”, în Turnul Trompeților (1550-2000). Monumente medievale din Mediaș. Simpozion, Mediaș, 2000, pp. 55-69 ↩︎

2. Hermann Fabini, „Lucrări de restaurare la biserica Sf. Margareta din Mediaș”, în Turnul Trompeților (1550-2000). Monumente medievale din Mediaș. Simpozion, Mediaș, 2000, p. 20. ↩︎

3. Dietmar Plajer, „Biserica Sf. Margareta din Mediaș și castelul care o înconjoară”, în Turnul Trompeților (1550-2000). Monumente medievale din Mediaș. Simpozion, Mediaș, 2000, p. 46. ↩︎

4. D. Plajer, loc. cit. ↩︎

5. H. Fabini, op. cit, p. 20. ↩︎

6. D. Plajer, op. cit., p. 47. ↩︎

7. H. Fabini, op. cit., p. 21. ↩︎

8. H. Fabini, loc. cit. ↩︎

9. D. Plajer, op. cit., p. 49. ↩︎

10. H. Fabini, op. cit., p. 21. ↩︎

11. Vasile Drăguț, „Pictura gotică (sec. XIV-XVI)”, Arta gotică în România, Editura Meridiane, București, 1979, p. 233. ↩︎

12. Ibidem, pp. 235-236. ↩︎

13. Ibidem, p. 234. ↩︎

14. Ibidem, p. 234. ↩︎

15. Ibidem, p. 234. ↩︎

16. V. Drăguț, op. cit., p. 234. ↩︎

17. V. Drăguț, op. cit., p. 233. ↩︎

18. D. Plajer, op. cit., p. 47. ↩︎

19. V. Drăguț, op. cit., pp. 234-135. ↩︎

20. Dana Jenei, „Picturi murale din jurul anului 1500 la Mediaș”, Ars Transsilvaniae, Cluj Napoca, nr. XXII, 2012, p. 52. ↩︎

21. V. Drăguț, op. cit., pp. 233-234. ↩︎

22. D. Jenei, op. cit., pp. 50-51. ↩︎

23. H. Fabini, op. cit., p. 22. ↩︎

24. D. Jenei, *op. cit., p. 52. ↩︎

25. Togan, George, „Arta de construcție a Bisericii din Mediaș”, în Turnul Trompeților (1550-2000). Monumente medievale din Mediaș. Simpozion, Mediaș, 2000, p. 60. ↩︎

26. D. Jenei, op. cit., p. 56. ↩︎

27. Ibidem, p. 54. ↩︎

28. Ibidem, p. 54. ↩︎

29. Dana Jenei, op. cit. ↩︎

30. Dana Jenei, op. cit., pp. 57-58. ↩︎