3. Biserica evanghelică din Sebeș, jud. Alba

fullscreen

fullscreen

Descriere

Biserica evanghelică din Sebeș este un monument arhitectural din Transilvania a cărei construcție a început în secolul al XIII- lea și s-a finalizat trei secole mai târziu. Despre aceasta au scris istorici precum Radu Heitel¹, Virgil Vătășianu², Victor Roth³, Livia Varga⁴, Adrian Rusu⁵ și Vasile Drăguț⁶, iar Gheorghe Arion⁷ descrie în detaliu ansamblul sculptural al bisericii.

Inițial biserica din Sebeș era o bazilică romanică, trinavată, cu cor pătrat și absidă semicirculară. Dar de-a lungul timpului aceasta a avut parte de o succesiune de modificări, atât la nivelul planului cât și la nivelul elevației. Într-o primă fază, în jurul secolului al XIII-lea, una dintre aceste schimbări a fost înlocuirea primei abside semicirculare de pe latura de est, cu una poligonală cu patru contraforturi adosate primei fundații. Sistemul de boltire al absidei dispune de șase nervuri, din care ultimele două dinspre vest transmit greutatea în zidurile de închidere a colateralelor și ale navei centrale. Cheia de boltă cu floare de măceș (Rosa canina) găsită la fundația unui stâlp din perioada gotică, indică faptul că aceste modificări pot fi puse în legătură cu șantierul cistercian de la Cârța, unde se regăsește același motiv ornamental⁸.

În a doua fază a construcției datează lărgirea fundației celor două turnuri de pe vest ― care nu au mai fost construite ― și formarea unui turn central de secțiune dreptunghiulară ce a fost ridicat în a doua jumătate a veacului al XIII-lea⁹. Tot în aceeași perioadă biserica a fost extinsă cu două travee spre vest.

Cea mai importantă însă este cea de a treia etapă de construcție a Sebeșului, etapă ce a reprezentat ridicarea corului, între anii 1360-1382, considerat printre primele încercări de realizare a unei biserici de tip hală din Transilvania. De menționat este faptul că pe una dintre cheile de boltă ale corului apare stema regelui Ungariei, Ludovic de Anjou¹⁰.

În secolul al XIV-lea localitatea dispunea de însemnate resurse economice care permiteau înlocuirea vechii bazilici romanice cu o construcție impozantă, reprezentativă pentru comunitate. Resursele financiare s-au dovedit însă insuficiente, motiv pentru care s-a ridicat doar corul tip hală, cu deambulatoriu, care a fost racordat la corpul bazilical¹¹. Spre deosebire de restul bisericii, corul este mai înalt și are o dezvoltare longitudinală cu trei nave de aceeași înălțime¹². Acesta este împărțit în 15 travee boltite în cruce pe ogive și despărțite prin stâlpi și pilaștrii cu câte o colonetă angajată. Înspre apus nava centrală dispune de două travee pătrate de dimensiuni mai mari, iar înspre răsărit acestea se continuă cu trei travee dreptunghiulare înguste¹³.

Important la acest cor este decorul sculptural bogat, prin care sunt reprezentate mai multe teme iconografice. Corul este dominat de statui așezate pe contraforți sub baldachine ce erau decorate cu frontoane și fiale ajurate, prevăzute cu fleuroane și încoronate cu o cornișă cu patru lobi înscriși în pătrate arcuite. Din păcate, multe dintre aceste statui s-au pierdut.

În interior stâlpii sunt înalți de 11 m, iar din aceștia pornesc nervuri puternic profilate cu chei de boltă decorate în general cu elemente vegetale (frunză de stejar, frunză de viță de vie, frunză de acant) de factură realistă, cu personaje biblice sau mitologice, iar consolele pilaștrilor susțin statui cu diferite personaje așezate sub baldachine bogat decorate¹⁴. În navele laterale se găsesc pilaștrii alipiți pereților, care la exterior corespund câte unui contrafort înconjurat de un soclu continuu¹⁵. Acești contraforți din exterior sunt în retragere și au câte o nișă adâncă prevăzută cu o fereastră circulară sau polilobă prin care se zăresc capetele unor personaje ce probabil au avut legatură cu istoria monumentului (ex. un nobil maghiar) si dau impresia ca biserica ar fi populate¹⁶. În porțiunea centrală a contraforților și în partea lor superioară sunt așezate două rânduri de statui pe console sub baldachine. În cele patru colțuri ale poligonului se păstrează statuile apostolilor Petru și Pavel între doi episcopi (unul este posibil să fie Sf. Nicolae). De asemenea, pe restul zidurilor exterioare ale bisericii mai sunt reprezentați Maria cu Iisus in brațe deasupra cărora se afla un înger cu aripile deschise ce privește spre cer, Sf. Cristofor ce îl sprijină pe umăr pe Iisus copil, Ioan Botezătorul, Sf. Urban cu vița de vie și trei apostoli, Sf. Iacob cu pălăria de pelerin, arhanghelul Gavril cu Maria (grupul Bunei Vestiri), Sf. Ecaterina cu atributul roții, scena închinării magilor ce dă impresia unei compoziții neunitare datorită personajelor ce privesc în direcții diferite, și cei trei regi ai Ungariei (Ștefan, Ladislau și Emeric)¹⁷. Statuile de regi și sfinți, sunt tratate fără o atenție deosibită asupra detaliilor¹⁸.

Acum aflată în interiorul bisericii, dar inițial în exterior, este scena rugăciunii de pe Muntele Măslinilor, unde se poate observa stângăcia la nivelul proporțiilor, personajele fiind alungite ori înghesuite¹⁹. În special pe latura de nord a corului, dar și pe un pilastru din interior se observă o serie de personaje bizare, demonice, precum faunul ce este reprezentat cu o frunte îngustă ușor încrețită, urechile legate direct de unghiul interior al orbitei ochilor și cu nasul turtit și lat, acesta fiind un caz unic în Transilvania²⁰. În interior, la nivelul decorului, pe lângă numeroasele statui si console ― consolele întruchipează îngeri stând ghemuit sau capetele unor personaje ―, se întâlnesc capiteluri cu croșetă și bolți joase în cruce pe ogive dispuse în secțiuni pătrate ce amintesc de decorul auster al cistercienilor.

Influența gotică poate fi observată și la nivelul ferestrelor. Deși unele au deschideri semicirculare specifice romanicului, altele au profilul frânt și ancadramentul decorat în partea superioară²¹.

Imediat după terminarea corului a fost adosată și sacristia, urmând ca într-o ultimă fază, în prima jumătate a secolului al XV-lea, biserica să fie înconjurată cu un zid înalt prevăzut cu metereze pentru tragere²².

În urma cercetării făcute asupra scrierilor istorice despre biserica evanghelică din Sebeș, se poate observa complexitatea monumentului la nivelul arhitecturii ce îmbină mai multe stiluri datorită perioadei îndelungate de timp în care au avut loc modificări, și unde se regăsesc influențele altor șantiere precum cel de la Cârța. Cât despre sculptură, aceasta se face remarcată prin diversitate atât la nivelul temelor iconografice, cât si la nivel stilistic.

fullscreen

fullscreen

---

1. Heitel, Radu, Monumentele medievale din Sebeș-Alba, Ed. Meridiane, București, 1964, pp. 13-17, 10-26. ↩︎

2. Virgil, Vătășianu, Istoria artei feudale în țările române, Ed. Academiei Republicii Populare Române, București, 1959, pp. 220-223, 320-322, 732-733. ↩︎

3. Roth, Victor, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Ed. Kessinger, Strassburg, 1905, pp. 21-22, 55-62, 420-422. ↩︎

4. Varga, Livia, ,,Die mittelalterliche Baugeschichte der evanghelischen Kirche in Mühlbach”, Acta historiae artium, nr. 25, Akadémiai kiadó, Budapest, 1979, pp. 187-236. ↩︎

5. Rusu, Adrian, Arhitectura religioasă medievală în Transilvania, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2002, p. 28. ↩︎

6. Drăguț, Vasile, Arta gotică în România, Ed. Meridiane, București, 1979, pp. 43-46. ↩︎

7. Arion, Gheorghe, Sculptura gotică în Transilvania, Ed. Dacia, Cluj, 1974, pp. 53-69, 96-97. ↩︎

8. R. Heitel, Monumentele, p. 10. ↩︎

9. Ibid., p. 11. ↩︎

10. Ibid., p. 13. ↩︎

11. Gh. Arion, Sculptura, p. 53. ↩︎

12. R. Heitel, Monumentele, p. 16. ↩︎

13. V. Vatășianu, Istoria, p. 221. ↩︎

14. R. Heitel, Monumentele, p. 17. ↩︎

15. V. Vatășianu, Istoria, p. 221. ↩︎

16. Ibid., p. 222. ↩︎

17. Ibid., p. 321. ↩︎

18. R. Heitel, Monumentele, p. 17. ↩︎

19. Gh. Arion, Sculptura, p. 59. ↩︎

20. Ibid., p. 61. ↩︎

21. R. Heitel, Monumentele, p. 12. ↩︎

22. Ibid., p. 16. ↩︎