5Biserica din Sântămărie-Orlea, Hramul Sfânta Maria

  • Mădălina Manolache, student, UNARTE București, Istoria și Teoria Artei
Fig. 1: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 2: Portal, Arhiva Drăguț

Biserica din Sântămărie-Orlea

Biserica Sântămărie-Orlea este o biserică reformată cu hramul Sfânta Maria, care se află în sudul Transilvaniei, în Hunedoara. Sântămărie-Orlea face parte dintre cele mai vechi monumente ale arhitecturii de zid românești din întreaga țară, alături de Strei, Densuș și Gurasada, fiind un prototip pentru bisericile hunedorene 1. Este construită cu ajutorul unui meșter străin, deși majoritatea bisericilor aveau meșteri locali 2. Stilul gotic în Transilvania este introdus odată cu refacerea bisericii cisterciene de la Cârța. Arhitectura gotică se răspândește, ajungând în secolul al XIII-lea și la biserica-sală Sântămărie Orlea. Tot în această perioadă sunt construite catedralele de la Oradea și de la Alba Iulia 3.

Datare

Istoricul și datarea bisericii Sântămărie Orlea nu sunt păstrate. Există o inscripție pe o pictură aflată pe tabla unui sfânt din altar, inscripție publicată de Fr. Fl. Romer 4 cu textul “Sântulu Apostolu Mateiu”, în care sunt folosite caractere chirilice. Pictura este una bizantină, de secol al XIII-lea, aparținând confesiunii ortodoxe - deși Romer este de altă părere - , acest lucru rezultând din hainele sfinților luptători care corespund secolului amintit 5. Există și diferite sgraffituri din anii 1603, 1619 și 1629 și numărul 1634 scris cu creta. În perioada în care Romer descifra aceste inscripții, cea mai mare parte a picturii fusese îndepărtată de Comisia Monumentelor Istorice din Budapesta, în 1871 6. Pe de altă parte, frații Müller, care văzuseră picturile înainte de îndepărtare, sunt de părere ca întregul monument și frescele sale sunt de stil romanic, tocmai prin unele inscripții desenate cu majuscule gotice de început de secol al XV-lea, cu textul în limba latină “Hic fuit Martinus frater Iohannis de alba ecclesia volgo holyczer 1484” 7.

Coexistența celor două tipuri de inscripții, latine și chirilice, e confirmată de Nicolae Iorga, iar dacă se discută prin intermediul acestora originea confesională a bisericii, rezultă ca ea aparține cultului greco-ortodox, trecerea de la legea greceasca la cea latină fiind una des întâlnită în vremea domniilor lui Ludovic cel Mare și a lui Sigismund, cei doi încercând să convertească Orientul la catolicism. Pe de altă parte, trecerea de la biserica latinilor în mâna ortodocșilor e exclusă, fiind inexplicabilă 8.

De altfel, pentru lămurirea originii și datării bisericii, se poate apela și la existența unei ruine din apropiere, un fost castel al familiei Kendeffy, familie care a deținut satul Sântă-Mărie din 1447 și căreia îi este atribuită ctitoria bisericii. Cândeștii, mai târziu Kendeffy, s-au manifestat prin ctitorii, au oferit donații chiar și mănăstirilor din Moldova. Atribuirea ctitoriei datează însă de înainte ca aceștia să ia în stăpânire satul, din perioada când erau doar cneji. Zidirea bisericii este datată de Vătășianu în jurul anului 1272, în urma unor analogii între Sântămărie și Catedrala de la Alba Iulia, și remarcând existența ogivelor. În același timp, silueta zveltă și sanctuarul pătrat boltit în cruce pe ogive, iluminat de o fereastră circulară polilobă, indică datarea monumentului: 1280 9.

Plan

Planul este unul de biserică-sală compusă din navă dreptunghiulară cu o absidă pătrată spre est și turn clopotniță de secțiune pătrată spre fațada de vest.

Elevație

Nava și absida sunt acoperite la exterior cu pante juxtapuse, inițial absida fiind acoperită de o singură pantă de la vest la est. Clopotnița e acoperită cu o piramidă octogonală cu muchii care pornesc alternativ din colțurile zidurilor și din vârfurile celor patru frontoane. Într-o fotografie realizată înainte de o restaurare se poate observa că muchiile porneau din vârfurile frontoanelor, piramida originală având doar patru laturi 10. Acest tip de acoperiș este unul renan, transmis Transilvaniei prin intermediul Ungariei (exemplu, biserica din Egregy) 11.

Nava centrală e acoperită cu tavan iar altarul e boltit cu o ogivă sprijinită pe colonete angajate cu baze simple și capiteluri decorate plastic, azi acestea fiind tencuite. Capitelul din colțul de sud-est este asemănător unui capitel din faza a treia de construcție de la Alba Iulia 12; încăperea de la parterul clopotniței este și cea prin care se realizează intrarea în pronaosul bisericii și este acoperită cu scânduri. Pronaosul e acoperit de trei bolți în cruce, sprijinite spre apus și pe laturi pe pereții exteriori iar spre răsărit pe doi stâlpi. Pronaosul se deschide spre navă în trei arcuri semicirculare. Deasupra navei se află o galerie cu parapet de lemn așezată pe stâlpi octogonali cu capiteluri cubice. Stâlpii de zid dovedesc că tribuna a fost prevăzută încă de la început. Pavimentul tuturor încăperilor e realizat din lespezi pătrate de piatră 13.

Fațade: Nava și absida au ziduri simple și neprofilate. Iluminarea navei este realizată prin trei ferestre așezate la sud, pe când altarul are pe fiecare din cele trei laturi o fereastră; ferestrele sunt simple, semicirculare și modeste, la fel ca și portița de pe peretele de miazăzi. Zidul sudic e străbătut de o ușă înconjurată de un chenar simplu, adâncit, care se termină în semicerc, iar deschizătura poartă lintou, rămânând astfel un câmp semicircular liber pe care se mai găsesc urme de pictură 14.

Clopotnița este diferit articulată: între primul și al doilea etaj despărțirea este realizată printr-un ciubuc simplu, rectangular, iar etajul al treilea e încoronat de un cordon în zig-zag de cărămidă care e întrerupt la colțuri. Frontoanele sunt accentuate printr-o încadrare de piatră de-a lungul laturilor, iar la colțurile de jos se află un burlan de piatră 15.

Pe latura vestică a clopotniței există un portal compus dintr-o deschizătură dreptunghiulară și un cadru semicircular. Deasupra arcului se află o piatră în formă de pajură sculptată cu două semipalmete de acant. Biserica Sântămărie Orlea are un singur portal decorativ spre exterior: în partea superioară are două arce semicirculare concentrice (formează arhivolta în retragere) așezate pe două colonete cu bază atică. Capitelurile au două toruri si abac subțire. De-a lungul arcului exterior și al pilaștrilor sunt înșirați butoni mărunți. Biserica mai are un portal semicircular încadrând uși rectangulare. La colțurile de sus ușile au umpluturi în formă de console, scobite semicircular, ce amintesc de arhitectura de piatră a stilului romanic târziu și a goticului 16.

Portalurile semicirculare cu ușă rectangulară sunt des întâlnite în Evul Mediu, mai vechi în Orient, însă cu un rol redus, doar în Apus devenind o caracteristică a monumentelor. Porțile de la Sântămărie Orlea sunt în legătură cu arhitectura săsească 17.

La primul etaj, tot pe latura vestică a clopotniței, există o fereastră cu arc frânt si muluri. Toate laturile celui de-al doilea etaj au ferestre înguste, semicirculare, bigeminate. Etajul al treilea, al clopotelor, are pe fiecare latură ferestre trigeminate semicirculare mai mari decât cele de la nivelul inferior. Colonetele care despart ferestrele au fusuri cilindrice, baze pătrate și capiteluri cu relief plat. Frontoanele au câte o singură fereastră semicirculară 18.

Pictura

Pictura murală acoperă tinda, nava și o fâșie largă pe peretele estic al absidei. Încăperile din clopotniță, galerie și absida sunt văruite cu alb. La realizarea picturii murale s-a apelat tot la meșteri străini, ca și la Strei 19. Pictura bisericii reformate este una de sorginte bizantină, iar nava prezintă cel mai vechi ansamblu de pictură, datând din 1311, cu un decor specific coastei Dalmației, pictura bizantino-balcanică fiind îmbogățită de influențe central-europene și italiene. Aici își desfășoară activitatea meșteri autohtoni 20.

Biserica Sântămărie-Orlea servește drept model celei din Strei, însă este comparabil mai elegantă, cu profile de piatră de calitate și proporții zvelte 21 arhitectură de biserică-sală, adică o construcție cu o singură navă, cu un turn clopotniță spre vest și sanctuarul către Răsărit; ambele monumente sunt tăvănite.

Fig. 3: Portal, Arhiva Drăguț
Fig. 4: Turn clopotniță, Arhiva Drăguț
Fig. 5: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 6: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 7: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 8: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 9: Portalul sudic, Arhiva Drăguț
Fig. 10: Fereastră altar, Arhiva Drăguț
Fig. 11: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 12: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 13: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 14: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 15: Adormirea Maicii Domnului, Arhiva Drăguț
Fig. 16: Fotografie schiță, Arhiva Drăguț
Fig. 17: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 18: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 19: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 20: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 21: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 22: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 23: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 24: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 25: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 26: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 27: Vedere dinspre naos spre altar, Arhiva Drăguț
Fig. 28: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 29: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 30: neidentificat, Arhiva Drăguț0
Fig. 31: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 32: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 33: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 34: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 35: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 36: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 37: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 38: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 39: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 40: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 41: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 42: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 43: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 44: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 45: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 46: Portal, Arhiva Drăguț
Fig. 47: Portal - detaliu, Arhiva Drăguț
Fig. 48: Turn clopotniță, Arhiva Drăguț
Fig. 49: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 50: Turn clopotniță, Arhiva Drăguț
Fig. 51: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 52: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 53: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 54: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 55: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 56: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 57: neidentificat, Arhiva Drăguț
Fig. 58: Vedere sud-vest, Arhiva Drăguț

Bibliografie

Drăguț, Vasile, Vechi monumente hunedorene, Editura Meridiane, București, 1968.

Drăguț, Vasile, Arta Gotică în România, Editura Meridiane, București, 1979.

Gyula, Forster, Magyarország múemlékei, vol III.

Jenei, Dana, Pictura gotică murală din Transilvania, Noi Media Print, București, 2007.

Vătășianu, Virgil, Biserici de piatră românești din județul Hunedoara, Editura Cartea Românească, Cluj, 1930.

Vătășianu, Virgil, Istoria artei feudale în țările române, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1959, vol I.

Note

  1. Vasile Drăguț, Vechi monumente hunedorene, Editura Meridiane, București, 1968, p. 11. ↩︎

  2. Virgil Vătășianu, Biserici de piatră românești din județul Hunedoara, Editura Cartea Românească, Cluj, 1930. ↩︎

  3. Dana Jenei, Pictura gotică murală din Transilvania, Noi Media Print, București, 2007 p. 22. ↩︎

  4. Fr. Fl. Romer, Regi Talkepek Magyarorszagon, p 129, 131, apud Vătășianu, Virgil, Biserici, p. 7 ↩︎

  5. V. Vătășianu, Biserici p. 10. ↩︎

  6. V. Vătășianu, Biserici, p. 10. ↩︎

  7. Heinrich Müler; Friedrich Müler, “Archäologische Streifzüge durch Siebenbürgen”, Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Heft 2, 1881, pp. 279-320 apud V. Vătășianu, Biserici, p. 10. ↩︎

  8. Nicolae Iorga, Veche arta românească in Tara lui Litovoiu, p. 3, apud Virgil Vătășianu, Biserici, p. 10-11. ↩︎

  9. Virgil Vătășianu, în Istoria artei feudale în țările române, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1959, vol I, pp. 74-77, datează monumentul „după 1272”; Vasile Drăguț, în Arta Gotică în România, Editura Meridiane, București, 1979, p. 31, datează monumentul la 1280. ↩︎

  10. Forster Gyula, Magyarország múemlékei, vol III, pag 263. ↩︎

  11. Virgil Vătășianu, Istoria, p. 75. ↩︎

  12. Virgil Vătășianu, Istoria, p. 76. ↩︎

  13. V. Vătășianu, Biserici, pp. 8-9. ↩︎

  14. Virgil Vătășianu, Biserici, p. 7. ↩︎

  15. Virgil Vătășianu, Istoria, p. 7. ↩︎

  16. Vătășianu afirmă că aceste umpluturi pot fi puse în legătură și cu arhitectura de lemn, asemenea console fiind elemente ale ușilor de lemn; Virgil Vătășianu, Biserici, pp. 116-117. ↩︎

  17. Virgil Vătășianu, Biserici, p 117. ↩︎

  18. Virgil Vătășianu, Biserici, p. 7. ↩︎

  19. Școala de pictură hunedoreană are lucrări la Leșnic, Ribița, Crișcior. Vasile Drăguț, Vechi monumente hunedorene, Editura Meridiane, București, 1968, p. 11. ↩︎

  20. Meșterul Teofil la Streisângeorgiu, Mihul de la Crișul Alb la Râmeț. Dana Jenei, Pictura gotică murală din Transilvania, Noi Media Print, București, 2007 p. 15. ↩︎

  21. Sântămărie-Orlea va servi pentru mult timp drept model pentru bisericile românești din Hunedoara (până în secolul al XV-lea); Vasile Drăguț, Arta Gotică în România, Editura Meridiane, București, 1979, p. 31. ↩︎