1. Ușile Paraclisului Mănăstirii Snagov

fullscreen

fullscreen

Descriere

Uși de lemn sculptat cu deschidere longitudinala provenind de la paraclisul Mânăstirii Snagov, au două canaturi cu câte trei panouri fiecare, lucrate în basorelief, reprezentând scene sau personaje biblice. Cele două canaturi sunt încadrate de inscripții, care separă și panourile mediane de cele inferioare. Starea de conservare este bună, la o primă vedere sesizându-se lipsa mânerului stâng (în direcția privitorului) și erodarea extremităților, ceea ce îngreunează în unele locuri descifrarea inscripției. În momentul de fata, ușile fac parte din patrimoniul Muzeului National de Arta, integrate în expunerea permanenta a Galeriei de Arta Veche Românească.

Iconografie și Inscripție

În ceea ce privește inscripția care încadrează canaturile pe șase linii, dispuse vertical și orizontal, în unele locuri, textul fiind inteligibil, Odobescu identifică textul slavon al unei rugăciuni din Sf. Ioan Gură-de-Aur, în care este vorba despre ospitalitatea pe care o găsește călătorul la umbra templului sfânt. Odobescu traduce și inscripția în slavonă care încadrează ultimele două șiruri de panouri prin banderole arcuite: „S-a făcut acest hram în zilele preacuviosului și de Christos iubitorul Io Vladislav Voevod și Domn al întregii Ungrovlahiei. În anul 6961”. Alexandru Elian identifică inscripția în slavonă de pe marginile celor două canaturi în Ezechiel 44:2: „Va fi ziua a opta și mai departe vor face preoții pe altar toate jertfele voastre și cele spre mântuirea voastră. Și vă vor primi pe voi, zice Adonai Dumnezeu. Și m-a luat și m-a dus pe mine pe calea ușii celei mai dinafară a sanctuarului ce căuta spre răsărit; și aceea era încuiată. Și a zis Domnul către mine: ușa aceasta încuiată va fi și nu se va deschide și nimenea nu va trece prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat, de aceea ca fi încuiată. Căci propovăduitorul ședea într-însa, să mănânce pâinea Domnului. pe calea porticului ușii va intra și tot pe calea aceasta va ieși.”

Nicolae Iorga oferă o altă interpretare stilistică diferită, considerând că ușile au atât caracteristici bizantine, cât și caracteristici occidentale. În lucrarea sa Vechea Artă Religioasă la Romani, se referă la ușile de la Snagov ca având un caracter cu totul apusean, sugerând o origine sârbo-dalmațiană în legătură cu Italia, mai ales în cazul figurilor alungite și grațioase din scena Bunei Vestiri. El identifică în registrul median pe sfinții mari ierarhi ai bisericii Vasile cel Mare, Grigorie din Nazianz, Ioan Gură de Aur și Nicolae. Pe verticală, scenele sunt despărțite de un registru ornamental, specific bizantin, format antrelacuri, motive tipice spațiului ortodox balcanic și constituite din linii curbe și frânte, armonios împletite. Consideră că, făcând abstracție de inscripția slavona a ușilor, le putem încadra într-o perioadă de creație italiană din epoca anterioară Renașterii. In legătură cu datarea, o părere diferită o are profesorul Orest Tafrali, care citește în inscripție anul 6964, adică 1456. Având în vedere data morții lui Vladislav, august 1456, și data la care acesta renunță la tron, iulie în același an, el datează ușile între septembrie 1455 și iulie 1456. Însă Trafali descifrează greșit anul daniei, acesta fiind de fapt 6961, adică 1453, așa cum au citit și alți cercetători. Florentina Dumitrescu compară ușile de la Snagov cu cele de la Sf. Nicolae din Ohrid din punct de vedere compozițional, iconografic și tehnic. Deși autoarea se străduiește să găsească similitudini între cele două obiecte, diferențele sunt evidente, de la faptul că provin din epoci diferite (mijlocul secolului al XV-lea, ușile de la Snagov, respectiv mijlocul secolului al XIV-lea, ușile de la Ohrid) și până la modul în care canatele sunt împărțite în panouri.