4. Biserica fortificată din Cristian, jud. Sibiu

fullscreen

Descriere

Biserica fortificată din Cristian, sat aflat la 10 kilometri de Sibiu, a constituit un subiect de studiu pentru cercetători cel mai adesea din perspectiva includerii sale în categoria bisericilor fortificate, informațiile nefiind însă foarte numeroase, printre cele mai recente studii în care este menționată biserica din Cristian numărându-se și teza de doctorat din 2008 a lui David Morgan¹.

Biserica datează din secolul al XIII-lea, fiind construită ca o biserică romanică cu trei nave și turn pe vest, închinată Sfântului Servatius². În decursul secolelor XIV-XV, dată fiind invazia tătară din 1241 (despre care aflăm din relatările lui Rogerius), începe procesul de fortificare al așezărilor cu palisade de lemn, ziduri de piatră, supraînălțate cu structuri din lemn³. Majoritatea bisericilor din Sibiu au fost încorporate sistemelor de fortificații, fapt datorat existenței comunităților țărănești libere care alcătuiau orașul⁴.

În 1480 a fost semnat un contract cu meșterul Andreas Lapicida din Sibiu pentru refacerea și extinderea bisericii din Cristian, iar reconstrucția în stil gotic a bisericii se încheie în 1495⁵. Nava centrală măsoară 18,3 metri⁶ și numără patru travee, bolta stelată fiind susținută de patru perchi de stâlpi. Turnul are o înălțime de 11 metri, grosimea zidurilor fiind de 2.7 metri. În 1495, din motive de apărare, ferestrele au fost zidite, iar partea superioară a fost prevăzută cu creneluri⁷. La exterior construcția este prevăzută cu contraforți.

La 1500 începe fortificarea complexului, iar în 1550 se ridica pe traseul incintei, pe latura de sud-est, un turn octogonal⁸. În privința fortificațiilor, la Cristian există în fața zidurilor incintei un al doilea rând de curtine, mai joase, despărțite de cele dintâi printr-un coridor adânc, iar pe traseul incintei se găsesc turnuri prismatice, de secțiune dreptunghiulară care păstrează încă intacte marginile superioare crenelate și sistemul de învelitoare cu o singură pantă înclinată spre interior⁹.

Interesant de urmărit ar fi parcursul așezării, deși puțină documentație se mai păstrează (din cauza numeroaselor incendii), printre care un document din 1223 unde satul figurează drept Insula Cristiana și un altul din 1323, care menționează numele unor nobili care au locuit în Cristian¹⁰. În 1449 statutul influent al așezării îi permite să fixeze hotarele față de satul vecin, Orlat. În 1493 întreaga așezare a fost distrusă de turci, biserica fiind singura care s-a mai păstrat. În secolul al XVI-lea există mai multe neînțelegeri cu satele vecine – Turnișor, Săliște, Ruscior – în privința hotarelor. În 1592 Ștefan Báthory se întâlnește cu reprezentanții Parlamentului în complexul bisericii, iar în 1599 Mihai Viteazul îl omoară în sacristia aceleiași biserici pe reprezentantul administrației locale, Matthias Heintzius¹¹.

Un alt subiect care ar putea fi abordat în legătură cu biserica din Cristian este prezența în secolul al XV-lea a meșterului Andreas Lapicida. Acesta a lucrat în cadrul mai multor șantiere transilvănene în decursul secolelor XV-XVI, fiind un apropiat al primarului Sibiului, Thomas Altemberger, care, susțin unele surse, intermediază lucrările meșterului¹². Hermann Fabini realizează traseul lucrărilor din Transilvania ale meșterului Andreas Lapicida. Astfel, prima lucrare este, se pare, amvonul bisericii din Sibiu, urmată de reconstrucția bisericii din Cristian, unde pe baza unor detalii (profil de nervuri, secțiunea transversală a pilaștrilor) sunt posibile analogii cu Moșna, biserică hală de sfârșit de secol XV, trinavată, cu bolți prevăzute cu nervuri în rețea¹³. La Moșna prezența meșterului e semnalată prin monograma ALH - Andreas Lapicida aus Hermannstadt, alăturată datei 1500¹⁴.

Sursele cu privire la modul în care funcționa un șantier medieval în Transilvania nu sunt numeroase – există o miniatură de secol XIV cu șantierul catedralei de la Oradea, mai multe însemne despre modurile de îmbinare ale pietrei sau despre instrucțiunile date cioplitorilor și semne de pietrari incizate în suprafața angajată a pietrei¹⁵. În cazul Transilvaniei, cea mai importantă poziție în cadrul unui șantier era adesea aceea de meșter constructor, zidar sau meșter pietrar, așa cum era și cazul lui Andreas Lapicida¹⁶. Sigiliul breslei pietrarilor și zidarilor lua locul semnăturii meșterului. La Sighișoara de exemplu, acesta are în centru patronul breslei, îmbrăcat în straie episcopale, în partea de jos fiind amplasate doua scuturi heraldice în care sunt reprezentate două unelte (o albie pentru mortar și o mistrie)¹⁷. Inițial “semnătura” lui Andreas Lapicida era crucea Sf. Andrei, care există pe o consolă a logiei din Casa Altemberger, construcție ridicată între sfârșitul anilor 1470 și începutul anilor 1480, aparținând primarului Sibiului, Thomas Altemberger¹⁸. În opinia unor cercetători, Andreas Lapicida ar fi recurs și la o altă modalitate de a se semna, și anume includerea autoportretului în lucrarea realizată, așa cum procedase Peter Parler deja în secolul al XIV-lea la Sf. Vit, în Praga. După Fabini, Andreas și-ar fi inclus autoportretul printre consolele decorate cu figuri umane din loggia casei Altemberger din Sibiu. Astfel, Fabini îl identifică pe Andreas Lapicida în personajul care are cele mai mari dimensiuni și care are în parte inferioară crucea Sf. Andrei¹⁹.

Pentru Fabini perioada în care se ridică Casa Altemberger se suprapune celei în care se pare că a fost încheiat contractul pentru reconstrucția bisericii din Cristian (1472-1486)²⁰, însă acest contract figurează la D. Morgan ca fiind încheiat la 1480²¹. În 1494, înainte de încheierea lucrărilor de la Cristian, Andreas Lapicida începe lucrările de reconstrucție de la Cârța, pornite din inițiativa lui Matia Corvin, unde lucrează până în 1504 alături de zidarii Henrik și Martin, dulgherul Simion și meșterul de acoperișuri, Balsiu. În 1506 lucrările sunt continuate de meșterul pietrar Sebastian²², Andreas aflându-se la sfârșitul carierei sale²³.

fullscreen

fullscreen

---

1. David Morgan, Examining Transylvanian Saxon Fortified Churches from the 13th to the 16th Centuries; the History and Archaeology of the Saxon Rural Church in Romania: Roles and Identities, Vol. I, teză de doctorat, University of Leicester, 2008. Ionuț Codrea, “Pietrari și zidari în arhitectura religioasă din Transilvania (surse privitoare la meșterii constructori, secolele XIII – XVI)”, Sargetia, Vol. XXXIII, 2005, pp. 271-280, Hermann Fabini, “Andreas Lapicida - ein siebenbürgischer Steinmetz und Baumeister der Spätgotik”, în Stephani, Brigitte Sie prägten unsere Kunst. Studien und Aufsätze, Cluj-Napoca, 1985, pp. 65-75, Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei, București, 1982. ↩︎

2. D. Morgan, Examining, p.169. ↩︎

3. Irina Băldescu, Transilvania medievală: topografie și norme juridice ale cetăților; Sibiu, Bistrița, Brașov, Cluj, Ed. Simetria, București, 2012, p. 20. ↩︎

4. G. Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României, p.135. ↩︎

5. D. Morgan, Examining, p.169. ↩︎

6. D. Morgan, Examining, p.169. ↩︎

7. D. Morgan, Examining, p. 170. ↩︎

8. D. Morgan, Examining, pp. 170-171. ↩︎

9. G. Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României, p. 201. ↩︎

10. D. Morgan, Examining, p. 167. ↩︎

11. D. Morgan, Examining, pp. 165-168. ↩︎

12. H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 68. ↩︎

13. H. Fabini, “Andreas Lapicida, p. 70. ↩︎

14. H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 73. ↩︎

15. I. Codrea, “Pietrari și zidari”, 2005, p. 276. ↩︎

16. I. Codrea, “Meșterii constructori din Transilvania – secolele XIII – XVI”, Sargetia, Vol. XXXIII, 2005, p. 283. ↩︎

17. I. Codrea, “Pietrari și zidari”, p. 275. ↩︎

18. H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 68. ↩︎

19. I. Codrea, “Pietrari și zidari”, p. 275. ↩︎

20. H. Fabini, “Andreas Lapicida, p. 68. ↩︎

21. D. Morgan, Examining, p.169. ↩︎

22. I. Codrea, “Pietrari și zidari”, p. 273. ↩︎

23. H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 71. ↩︎